Pentru Știința și la bine și la greu

Cântă pentru culorile alb-negru din anii '70. Se consideră un suporter obişnuit şi o urmează pe Universitatea, echipa pe care nu a trădat-o niciodată, în cele mai dificile şi extenuante deplasări.

Marţi, la Craiova, pe stadionul "Extensiv", profesorul Constantin Predescu a fost singurul susţinător al "studenţilor". A plecat la drum cu două curse de transport şi s-a întors miercuri dimineaţa după ce a schimbat un autocar şi 3 autostopuri. Constantin Predescu face parte din prima galerie organizată a Universităţii înfiinţată în 1972 de un grup de studenţi, denumită atunci Amicii U, care a participat la compunerea şi distribuirea imnului "Slavă ţie, studenţie!", compus de Gheorghe Florea, Gabriel Gagiu şi Dinu Popescu.

Obosit după un drum istovitor, profesorul Predescu acceptă o discuţie sinceră despre aventurile din deplasare cu Universitatea, dar şi despre condiţia suporterului clujean. "Chiar şi o singură mână ridicată pentru U Cluj înseamnă enorm pentru echipă!", este fraza-simbol care i-a alimentat pasiunea pentru "Şepcile roşii" în sutele de deplasări.

- Domnule Predescu, aţi fost singurul suporter la Universităţii Cluj la meciul de pe stadionul "Extensiv". Cum s-a văzut jocul de la faţa locului?

- Diferenţa de valoare din acest moment este clară, diferenţa de ştiinţa jocului, chiar şi o ştiinţă a publicului de a vedea jocul, de a reacţiona. Stadionul n-a fost plin, dar au fost şi copiii din proiectul "Şcoala Altfel". Mi-a plăcut cum au reacţionat la anumite combinaţii, faze din meci. A meritat să mă duc la Craiova pentru că am făcut o paralelă dacă vreţi, între Bărăganul acesta care nu mai are nici ciulini, nici câmpia şi grânarul Europei nu mai este şi nici fotbalul românesc nu mai e ce a fost. Dorinţa de a vedea fotbalul pe viu e explicabilă la toţi, dar felul în care este organizat azi şi cel fel de personaje îl populează...Poate de aceea m-a bucurat şi revederea cu Nicolae Tilihoi (fostul mare apărător al Craiovei Maxima, care a făcut pereche cu regretatul Costică Ştefănescu  - n.r.). Nu vreau să vorbesc ca şi bătrânii, să spun că pe vremea mea a fost mai bine..

Afară, fotbalul se vede altfel

- De ce aţi luat decizia să vă deplasaţi singur la Craiova? Cum e Universitatea din deplasare?

- Eu mă duc la meciurile Universităţii de câte ori îmi permite programul. Îmi place să merg afară, pentru că în deplasare sunt altele datele problemei, se vede altfel echipa decât acasă. Atmosfera de acasă curge după un anumit stereotip, în care publicul, atât cât este, împinge echipa şi i se pare normal să atace. În ultima vreme nu se mai întâmplă nici acest stereotip, pentru că noi jucăm în permanenţă pe apărare, ne coagulăm jocul în mijloc-spate ca apoi să încercăm contraatacul. Avântul specific lui "U" a dispărut!

- Una dintre tezele care circulă printre suporteri ar fi că aceşti sportivi din lotul actual n-ar face faţă Ligii 1...

- Aceşti jucători au valoare, însă una la nivel atletic, sportiv, adică nu au învăţat fotbalul. Pe lângă asta, ei sunt total deprimaţi. Par copleşiţi şi s-au resemnat. La o echipă nu e nevoie de 3 antrenori, cred că era nevoie de un antrenor şi mai mulţi psihologi sportivi, care să discute pur şi simplu. Să intervină în evoluţia şi moralul lor. Băieţii aceştia au calităţi, dar nu sunt puse în valoare.

- Cu ce imagine v-aţi întors după meciul de la Craiova, unde echipa a fost dominată categoric?

- Cred că a fost o resemnare din partea jucătorilor, dar ca şi spectator al meciului de la Craiova am rămas o profundă tristeţe. Pentru că nu ne-a bătut marea echipă a Craiovei, nu pe un stadion care să copleşească. Ne-a bătut o echipă de mingicari foarte buni de pe cimentul din spatele şcolii, pe un teren mizerabil care seamănă a bărăgan, cu o şmecherie care acolo este preluată şi dusă mai departe. Deşi ne-au bătut cu nişte arme sărace. 

- Cum vă explicaţi gestul lui Ceppelini care şi-a lăsat echipa în inferioritate încă din minutul 9 după un gest stupid?

- Chiar atunci mi-a trecut prin cap ideea de prospop aruncat, de abandon al luptei (Un prosop prea repede aruncat / Sa strig 'U Cluj orice-ar fi noi mereu te vom iubi' / Nu m-a impiedicat! - a fost rima amară compusă de acesta după meci). Nu vreau să mă chinui, să dau tot ca să scap. Presiunea l-a depăşit, l-a inhibat pur şi simplu. Iar aceasta te împinge la astfel de gesturi extreme ca şi într-un meci de box, în care sari la adversar şi nu dai cu pumnul, ci cu piciorul direct în gură ca să termini povestea. Ţi-e frică de el! A fost o măsură de protecţie, vreau să mă apăr, şi pentru asta trebuie să termin rapid meciul.

Lipseşte elanul din meciurile lui Dan Anca

- Se spune despre Falub, actualul antrenor, că este un tehnician conservator, un bun organizator care porneşte de la ideea de a nu primi gol.

- În ultima vreme, la Universitatea s-au perindat antrenori de acest gen. Şi Ionuţ Badea a plecat tot de la premisa asta. Parcă toţi aceşti antrenori au ceva din Angelo Niculescu în ei. Temporizăm ca să nu primim gol! U Cluj ar trebui să joace cu elanul acela caracteristic, chiar şi pe vremea lui Dan Anca. Deşi el nu avea nu ştiu ce tactică, avea un oarecare rafinament, abia mai târziu am aflat din teza sa de doctorat, cu tema rolului fundaş lateral. Pe vremea lui nimeni nu îl considera important.  

C-tin Predescu s-a întâlnit la Craiova cu Nicolae Tilihoi, fostul mare fotbalist al "Ştiinţei". Foto: arhiva personală

A fost singur şi la Ploieşti sau Botoşani

- La finalul partidei din Oltenia au venit jucătorii să vă salute, deşi eraţi singurul susţinător?

- Am remarcat două stări la ei. Unora le era efectiv jenă, unii au fugit de ei înşişi, alţii s-au îndreptat să mă salute. Nu vreau să dau nume, pentru că am fost şi la Rapid, iar 4 dintre aceştia au plecat, i-am şi taxat ulterior în postările mele. Unul dintre motivele pentru care m-am dus la meciul de la Craiova a fost pentru că era o deplasare grea, era dificil de organizat în timpul săptămânii, distanţele mari...

- Un deziderat al Peluzei Şepiclor Roşii este acela ca echipa de suflet să nu fie lăsată singură niciodată. Dvs. aţi îndeplinit această condiţie la Craiova.

- Nu doar la Craiova s-a întâmplat acest lucru. Şi la Petrolul Ploieşti am fost singur, e vorba de meciul din campionatul trecut. Acolo a fost o chestie drăguţă pentru că jandarmul care trebuia să aibă grijă de mine şi-a cerut scuze că trebuie să mă păzească. Mi s-a furat şi micul banner cu U Cluj 1919 dus cu mine, însă mi l-au returnat pentru că hoţul îşi pierduse telefonul în acea zonă şi a acceptat schimbul :). Şi la Botoşani am fost tot singur. Nu am fost chiar în toate deplasările, însă încerc să fiu alături de echipă.

- Cum aţi reuşit să ajungeţi pe stadionul Extensiv? A fost dificil să vă organizaţi o astfel de deplasare pe cont propriu?

- La plecare am fost cu două curse de transport. Înapoi a fost mai dificil pentru că am prins doar o cursă regulată şi 3 stopuri. Din păcate am pierdut prima cursă de ora 19, care era imediat după terminarea partidei. Vorbisem la autogară să mă aştepte 5 minute, dar era prea mult deja. Am ajuns a doua zi dimineaţă pe la 5. Am avut baftă, pentru că ultima escală a fost în Gilău. N-am mai putut să fac 14 kilometri înapoi, că nu te ia nimeni noaptea şi am rămas o oră acolo. Practic am luat autostopul din Vâlcea până în Sibiu, apoi din Sibiu până la Gilău. Apoi spre Cluj.

Gaudeamus, cea mai bună armă

- Deşi aţi fost unicul suporter al lui "U", aţi cântat în timpul partidei...

- Evident! De fiecare dată, la începtul partidei când "Slavă ţie, studenţie!". Sunt jucători care mi-au ascultat repertoriul în deplasări. E şi o chestie de tactică, pentru că în pauzele galeriei gazdă te poţi auzi foarte bine. Dacă eşti bine plasat, atunci pot să te audă propriii jucători. De fapt, de aceea te duci, să îi încurajezi. La Craiova, Veselovsky m-a văzut de la început. În minutul 19 continuu cu imnul Gaudeamus, care e cea mai bună armă a galeriei Universităţii. E unica galerie care cântă Gadeamusul. În ultimii ani a mai fost cântat, dar era urmat de alte scandări în care nu mă regăsesc. Apoi cânt cântecele despre "U" care îmi plac mie.

- Ce şanse ar mai fi pentru Universitatea după meciul pierdut la Craiova?

- Şanse matematice ar mai fi, dar văzându-i pe băieţii aceştia în ochi, cred că mulţi au calitate. Acest lucru l-am văzut şi la Ogăraru, un băiat elegant şi distins, care în alte vremuri merita să fie mai mult antrenor la U Cluj. Nimeni nu e copt din start, nu se naşte antrenor sau jucător.

"Nu suntem fanii Metalului Săvădisla"

- Vă îngrijorează această idee a intrării clubului în faliment? Fanii vor rămâne lângă echipă şi în ligile inferioare?

- Ne gândim la ideea falimentului prin faptul că patronul actual s-ar putea duce şi n-ar mai fi bani. Dar noi suntem suporterii Universităţii Cluj, nu ai Metalului Săvădisla. Ne supără faptul că am putea ajunge în divizia B, chiar dacă deplasările vor fi mai scurte pentru mine. Să privim realitatea în faţă. Am mers mereu pe ideea că un suporter trebuie să îşi facă datoria de fan. Este beneficiarul unor servicii cultural-sportive. Asistă la un spectacol susţinut de o echipă favorită. Asemeni unui frizer sau ospătar, îmi poate tăia urechea sau mă poate otrăvi. Dar prin obsevaţiile pe care le fac, cum să fiu servit, îi dau informaţii despre ce spectacol vreau să văd. Sunt foarte deschis pentru orice investitor care vine la U Cluj.

- Urmează un nou episod dintre "U" şi CFR în Vinerea Mare. Un astfel de derby ar putea avea loc şi în alt cotext, diferit de cel al urii? Pe vremuri erau şi prietenii între echipe.

- Aceste contexte apar şi dispar, sunt rezultatul unor comportamente din acel timp. Pe vremuri, nu prea avea Universitatea cu cine să se bată de dincolo. M-am tot gândit, ce-ar fi dacă vinerea această să nu se înjure deloc? Din raţiuni creştineşti dacă doriţi.  

- Una dintre enigmele din ultimii 25 de ani este "dispariţia" de pe stadion a marii masei de suporteri ai Universităţii. Unde au dispărut aceşti susţinători?

- Există o masă tăcută de fani ai Universităţii pe care acest patron trebuia să o scoată afară din casă. Prin simpla prezenţă pe stadion a acestor oameni se puteau schimba multe. Aceasta e marea problemă a echipei din ultimii 25 de ani. Aceşti fani de acasă au rămas într-o stare latentă, U-ismul zace în ei, iar pe stadion au rămas doar  extremele, "polarizaţii". Unii au plecat, alţii s-au implicat în alte activităţi şi nu au mai avut timp. Iar U Cluj a rezistat totuţi după Revoluţie datorită acestor suporteri din urmă. Însă acest număr s-a erodat în timp. Practic s-a produs o ruptură în primii ani de după Revoluţie. Scăderea numărului de susţinători de acum este cel mai grav lucru.

"În aceste momente, este nevoie de suporteri. Chiar şi o mână cu un fular, ridicată în tribună pentru "U" înseamnă enorm. Nu îmi place deloc afirmaţia "U Cluj nu moare!". Am început să amendez în gândul meu şi îndemnul "Stai calm, U Cluj nu moare!". Să nu mai şedem blânzi! E momentul să te ridici!" 

Constantin Predescu e lector univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a UBB Cluj, Departamentul de Didactica Științelor Exacte.

--- 

Constantin Predescu, în deplasarea de la Iaşi